Când și cum răspund penal minorii?

Orice condamnare își pune amprenta pe viața unei persoane – mai mult sau mai puțin, în funcție de anumite împrejurări. În cazul minorilor, condamnările pot periclita cariera profesională și viitorul, în general. Din acest motiv, legiuitorul a creat norme speciale pentru minori care să reglementeze răspunderea penală a acestora.

Pentru a înțelege contextul răspunderii penale, se impune să precizăm, cu titlu prealabil, că, în doctrină, răspunderea juridică este îmbrățișată ca fiind un raport juridic de constrângere care are ca obiect sancțiunea juridică. Astfel, în scopul respectării ordinii de drept și raporturilor sociale, se nasc drepturi și obligații conexe în momentul săvârșirii unui fapt ilicit.

Răspunderea penală este definită ca fiind obligația de a suporta și executa o pedeapsă și dreptul corelativ al statului de a aplica o astfel de pedeapsă ca urmare a comiterii unei infracțiunii și de a obliga prin constrângere pe infractor să o execute.

Potrivit articolului 15 din Codul penal, infracțiunea constituie singurul temei al răspunderii penale, aceasta, cât și categoriile de pedepse, diferă după cum cel care încalcă norma de drept penal este persoană fizică sau juridică, minor sau major.

Ne vom îndrepta atenția asupra răspunderii penale a minorilor – aceștia au parte de un regim special, întrucât pot săvârși faptele cu capacitatea fizică și intelectuală prevăzută de legea penala, dar nu tot timpul cu discernământ. Minorii se pot afla în aceea stare ce pune o anumită persoană în neputința de a-și da seama de urmările faptelor sale.

Conform articolului 113 din Codul penal, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal, iar minorul care are vârsta intre 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Răspunderea penală este, în principiu o răspundere personală. În acest sens, art. 2 alin. (1) din Codul penal prevede că „legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală”. De asemenea, circumstanțele personale ale autorului sau ale unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți, iar cele reale se răsfrâng asupra autorului și a participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Răspunderea penală își păstrează caracterul personal și în cazul participației penale, precum și al infracțiunilor colective, de pildă, în cazul săvârșirii infracțiunii de încăierare, ținând cont de criteriile de individualizare ale pedepsei, se poate personaliza răspunderea în funcție de activitatea infracțională a fiecărui participant.

În ce privește măsurile preventive ce pot fi luate față de minor, art. 243 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilește că „reținerea și arestarea preventivă pot fi dispuse față de un minor, în mod excepțional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării acestuia nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii”, iar potrivit alin. (3), „la stabilirea duratei pentru care se ia măsura arestării preventive se are în vedere vârsta inculpatului de la data când se dispune asupra luării, prelungirii sau menținerii acestei măsuri”.

Regimul special de detenție al minorilor arestați este prevăzut în Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor preventive privative de libertate. Astfel, prin art. 117, alin. (1) din Legea nr. 254/2013 se stabilește regula cazării acestora separat de persoanele adulte. În cadrul art. 117 din această lege se oferă anumite drepturi minorului, precum dreptul la asistență psihologică – justificat de faptul că o măsură preventivă privativă de libertate, deși în anumite condiții necesară, poate avea o influență negativă asupra psihicului minorului – și i se restrâng anumite drepturi, cum ar fi dreptul la educație – justificat de buna desfășurare a procesului penal.

Cum răspund penal minorii?

Măsurile care se pot lua față de minorii care, la data săvârșirii infracțiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani sunt măsurile educative neprivative de libertate (stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică) sau cele privative de libertate (internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru de detenție).

Măsurile privative de libertate se pot lua doar dacă minorul a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat sau atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață.

Stagiul de formare civică

Măsura educativă a stagiului de formare civică constă în obligația minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta să înțeleagă consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de infracțiuni și pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor. Organizarea, asigurarea participării și supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civică, se fac sub coordonarea serviciului de probațiune, fără a afecta programul școlar sau profesional al minorului.

Supravegherea

Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea și îndrumarea minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două și 6 luni, sub coordonarea serviciului de probațiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau intrarea în legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.

Consemnarea la sfârșit de săptămână

Măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână constă în obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și duminică, pe o durată cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această perioadă, are obligația de a participa la anumite programe ori de a desfășura anumite activități impuse de instanță. Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune.

Asistarea zilnică

Măsura educativă a asistării zilnice constă în obligația minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probațiune, care conține orarul și condițiile de desfășurare a activităților, precum și interdicțiile impuse minorului. Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune.

Internarea într-un centru educativ

Măsura educativă a internării într-un centru educativ constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare socială.Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu și 3 ani.Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța poate menține măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăși maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de detenție.

În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune:

– înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;

– liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării și dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.

În cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii și dispune:

-executarea restului rămas din durata măsurii internării inițiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;

-internarea într-un centru de detenție.

Internarea într-un centru de detenție

Măsura educativă a internării într-un centru de detenție constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale. Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.

Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.

În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune:

– înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;

– liberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării și dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenție.

În cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru de detenție cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii și dispune:

– executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenție;

– prelungirea duratei acestei internări.

Dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influențează negativ sau împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate, instanța poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.

În vederea efectuării evaluării minorului, instanța va solicita serviciului de probațiune întocmirea unui referat care va cuprinde și propuneri motivate referitoare la natura și durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum și la alte obligații ce pot fi impuse acestuia de către instanță. Referatul de evaluare privind respectarea condițiilor de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse se întocmește de către serviciul de probațiune în toate cazurile în care instanța dispune asupra măsurii educative ori asupra modificării sau încetării executării obligațiilor impuse.

Legiuitorul a urmărit îndreptarea comportamentelor minorilor, având în vedere evoluția acestora în viitori adulți.

Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanța poate impune minorului una sau mai multe dintre următoarele obligații:

– să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională;

– să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială stabilită de instanță;

– să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;

– să nu se apropie și să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanții la săvârșirea infracțiunii ori cu alte persoane stabilite de instanță;

– să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;

– să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

Pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de probațiune are obligația să sesizeze instanța, dacă:

– au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse de instanță, fie încetarea executării unora dintre acestea;

– persoana supravegheată nu respectă condițiile de executare a măsurii educative sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile ce îi revin.

Prin prevederile instituite, legiuitorul a susținut un scop pe termen lung, acela de a corecta și reîndruma minorii încă într-un proces de formare psihică, de a preveni delincvența juvenilă, acordând o atenție deosebită protecției minorului.

Un avocat ales va ști cum să analizeze fiecare probă, să identifice punctele tari și punctele slabe ale cazului tău, astfel încât soluția să fie una favorabilă ție.

În acest sens, echipa noastră dispune de avocați specializați în materia dreptului penal rutier, și te poate asista și reprezenta în fața organelor de urmărire penală, dar și în faza de judecată, atunci când ai fost surprins de către organele de poliție conducând fără permis. Nu ezita să ne contactezi!

În încheiere, te invităm să citești explicațiile noastre privind legislația, regăsite în rubrica articole de pe site, un proiect inedit la care lucrează o întreagă echipă de avocați.

De exemplu, într-un articol publicat recent, intitulat „Ai dosar penal? Află cele 5 greșeli pe care trebuie să le eviți”, am arătat, pe rând, cele 5 greșeli care pot schimba cursul urmăririi penale în sens negativ și pe care suspecții le fac într-o mare majoritate. Mai mult decât atât, în articolul „Tot ce trebuie să știi despre dosarul penal – când, cum și pentru ce motive” am arătat în ce constă o faptă penală și ce o diferențiază față de infracțiune, care sunt etapele unui proces penal, cum se administrează probele și în ce condiții poți obține o soluție bună.