Am fost trimis în judecată pentru înșelăciune. Nu am plătit banii după ce am cumpărat produse. Ce fac?

Bună ziua! Am fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Pe scurt, în data de 07.05.2020 vânzătorul unor materiale de construcție mi-a făcut plângere penală pentru că nu i-am plătit prețul promis. M-am înțeles cu el la un anumit preț și i-am spus că voi plăti la livrare, livrarea urmând a fi realizată cu una dintre mașinile societății mele. Nu i-am mai plătit din motive pe care le desprindeți din studierea documentelor atașate acestui e-mail.

În luna septembrie 2020 s-a dispus începerea urmăririi penale în ce mă privește cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 244 alin. 1 din Cod Penal – scrie în acte –, iar acum două săptămâni am fost trimis în judecată.

Persoana vătămată este un depozit de materiale de construcții. După stabilirea prețului de 42.000 lei cu privire la materialele de construcție achiziționate, au fost întocmite documentele de vânzare, a fost emisă factura în baza contractului, iar materialele au fost încărcate în autoturismul societății noastre.

În contract scrie că plata trebuie să se efectueze prin virament bancar, în termen de 48 ore de la livrare, obligație pe care nu am respectat-o.

Vă rog să îmi spuneți cum pot stabili o întâlnire cu unul dintre avocații dumneavoastră specializați în drept penal pentru a discuta și a întreba dacă poate fi preluat cazul meu.

Întrebare adresată de A. Spătaru

 

Bună ziua, domnule Spătaru! Vă mulțumim pentru interesul acordat serviciilor noastre juridice.

Cu privire la stabilirea unei întâlniri cu unul dintre avocații noștri specializați în drept penal, vă rugăm apelați numărul de telefon afișat în partea de sus a website-ului ori pe pagina contact. La celălalt capăt al firului, există mereu un coleg disponibil, pregătit să stabilească o întâlnire cu un avocat.

Până la întâlnirea ce urmează a avea loc, precizăm că elementul material în cazul infracțiunii de înșelăciune constă într-o acțiune de inducere în eroare, deci dintr-o acțiune frauduloasă de amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Această prezentare frauduloasă, denaturată sau alterată a realității trebuie să fie aptă de a capta buna-credință, încrederea victimei și să o inducă în eroare, să o amăgească sau să o mențină în eroarea produsă anterior.

Drept exemplu, arătăm că, în practica judiciară s-a reținut că săvârșește infracțiunea de înșelăciune acela care omite să comunice părții cocontractante că, deși este proprietarul terenului pe care dorea să-l înstrăineze, cu privire la acesta exista un proces civil ce viza însăși stabilirea persoanei care ar fi putut fi titular al dreptului de proprietate. Tot astfel, s-au reținut ca infracțiuni de înșelăciune obținerea unui credit bancar pentru finanțarea societății al cărei administrator era, urmată de schimbarea destinației banilor prin transferarea de îndată într-un cont personal purtător de dobânzi mai mari ori fapta inculpatului de a fi folosit o copie a cărții de identitate, o adeverință de venit și o copie a cărții de muncă falsificate pentru achiziționarea de bunuri pe credit de la o societate comercială sau fapta aceluia care, prezentându-se sub un nume fals și ca având calitatea de inspector în cadrul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, a indus în eroare părțile vătămate în vederea încheierii unor contracte de muncă în străinătate, însușindu-și banii plătiți de acestea.

Pentru existența infracțiunii de înșelăciune trebuie să se constate existența unei legături de cauzalitate între acțiunea de inducere în eroare și paguba produsă, urmarea imediată.

Observând cuprinsul plângerii penale și descrierea stării de fapt din cuprinsul rechizitoriului, apreciem că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Nici din plângere, nici din rechizitoriu și nici din probele administrate în cursul urmăririi penale, raportându-ne la ce ne-ați comunicat prin e-mail, nu se distinge acțiunea dumneavoastră de „inducere în eroare… prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate”.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale nu s-a dovedit că dumneavoastră ați urmărit realizarea pentru sine a unui folos patrimonial injust, altul decât un profit comercial normal obținut în cadrul contraprestațiilor contractuale derulate cu persoana vătămată. Fiind vorba de un angajament de plată ce conține asumarea în mod unilateral a unei obligații pecuniare față de beneficiar, în caz de neplată este atrasă doar răspunderea civilă contractuală generată de neexecutarea unei obligații asumate într-un contract, câtă vreme nu se face dovada folosirii de manopere dolosive față de creditorul obligației de plată.

Din cuprinsul definiției legale a infracțiunii de înșelăciune, avem în vedere faptul că inducerea în eroare a persoanei vătămate se realizează prin „prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate”. Prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase presupune a face să se creadă, a trece drept reală, existentă o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost inventată. În antiteză, a prezenta ca mincinoasă o faptă adevărată înseamnă, dimpotrivă, a face să se creadă ca inexistentă o faptă sau împrejurare care există în realitate.

Ca stare de fapt, pe scurt, constatăm că între dumneavoastră și persoana vătămată s-a încheiat în formă scrisă o convenție civilă. Părțile convenției și-au exprimat consimțământul în mod liber, neviciat și conștient. Persoana vătămată și-a executat obligația contractuală, transmițând către dumneavoastră materialele de construcție spre a fi livrate. Conform convenției părților, v-ați obligat să faceți plata prin virament bancar în termen de 48 de ore de la data livrare. Nu v-ați respectat obligația de a efectua plata în termenul asumat.

În atare situație, sunteți doar culpabil pentru neîndeplinirea obligației contractuale. Această culpă (în sens larg, civil) nu are relevanță penală, ci doar civilă. În lipsa culpei, partea contractantă care și-a executat obligația sa nu ar mai putea pretinde de la cealaltă parte despăgubiri pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a obligației corelative.

Rămâne să discutăm pe larg cu privire la acest subiect în cadrul întâlnirii, inclusiv din perspectiva circumstanțelor în care fapta a fost săvârșită, precum și cu privire la posibilitățile pe care le avem pentru a obține cea mai bună soluție.

În încheiere, vă invităm să citiți explicațiile noastre privind legislația, regăsite în rubrica articole de pe site, un proiect inedit la care lucrează o întreagă echipă de avocați.

De exemplu, într-un articol publicat recent, intitulat „Ai dosar penal? Află cele 5 greșeli pe care trebuie să le eviți”, am arătat, pe rând, cele 5 greșeli care pot schimba cursul urmăririi penale în sens negativ și pe care suspecții le fac într-o mare majoritate. Mai mult decât atât, în articolul „Tot ce trebuie să știi despre dosarul penal – când, cum și pentru ce motive” am arătat în ce constă o faptă penală și ce o diferențiază față de infracțiune, care sunt etapele unui proces penal, cum se administrează probele și în ce condiții poți obține o soluție bună.